Povestea lui Roman
„Muntii ma cheama si trebuie sa ma duc!” (John Muir)
M-am trezit putin cam obosit, dar entuziasmat pentru ca urma sa pedalez pentru prima oara in Muntii Capatanii. Este una din turele „printre nori„ pe care ni le-am propus pentru acest an. Din pacate ultima sambata din august ne-a gasit in formatie restransa, la aceasta plimbare participand doar eu si Marius. O parte din colegii nostri au luat startul la cea de a cincea editie a Maratonului Olteniei, iar ceilalti au fost prinsi cu alte treburi. Dupa ce am terminat ultimele pregatiri m-am indreptat cu bicicleta spre casa lui Marius, locul de unde vom pleca spre Horezu. Cu aceasta ocazie am testat si suportul Thule achizitonat de colegul meu in urma cu doua luni.
La ora 10 eram deja in Horezu, orasul unde lutul prinde viata. Am lasat masina intr-o parcare pazita strasnic de niste catelusi, ne-am echipat si am pornit pe biciclete catre munte. Privim cerul si ne dam seama ca vremea va fi prietenoasa cu noi astazi. Prima panta urcata pe asfalt avea sa ne atentioneze ca va urma o ascensiune lunga si grea pana in varful muntilor.
Strabatem lejer satele Romanii de Jos, Romanii de Sus si Saliste. In primul sat puteti vizita si frumoasa Manastire Hurezi, ctitorie a domnitorului Constantin Brancoveanu. La iesirea din ultimul catun traversam paraul si tinem calea care duce catre fosta cabana militara Valeanu. La stanga drumul ajunge la o pastravarie unde puteti gasi si cazare la preturi accesibile. Dupa pastravarie se urca prin padure pana la Varful lui Roman. Noi insa urmam varianta mai lunga si mai obositoare catre varf.
La cateva sute de metri ajungem la o noua intersectie, in locul unde paraul Horezul se uneste cu Bistricoara. Facem usor dreapta pentru a urca pe valea Bistricoarei, un parau pe care o sa vedeti mai multe caderi de apa frumoase. Celalat drum urmeaza valea paraului Horezu si se infunda undeva in munte.
Valea Bistricoarei este spectaculoasa si pe masura ce urci peisajul devine din ce in ce mai interesant. Drumul forestier este perfect pentru biciclete, dar si pentru numeroasele masini care il strabat. Urcarea este din ce in ce mai grea. Lipsa antrenamentului din ultima perioada ma determina sa mai fac si pushbike. Marius, mai bine pregatit, reuseste sa ramana in sa.
Trecem pe langa Varful lui Dinu si ajungem la Poiana Fragilor unde gustam si noi cateva fructe. Dupa cateva ore de la start reusim sa bifam primul obiectiv al calatoriei, Cabana Valeanu. Cabana este o fosta unitate militara de elita a armatei Romane. In urma cu 20 de ani aici isi satisfaceau stagiul militar vanatorii de munte, unii din cei mai bine pregatiti soldati ai armatei romane. Locul, desi parasit, este destul de curat si ingrijit. In apropierea cabanei sunt si cateva stane. In curtea fostei unitati militare poposim si noi pret de cateva minute pentru odihna, masa si hidratare.
Dupa o binemeritata pauza incepem ascensiunea prin golul alpin. Oboseala isi spune cuvantul si picioarale parca nu ne mai asculta. Dupa cativa kilometri ajungem la primul varf important din aceasta calatorie, Valeanu (1847). Marcajele turistice ne arata ca mai avem ceva de munca pana sa ajungem la Curmatura Piatra Rosie, locul din care vom incepe usor sa coboram.
In departare zarim Varful lui Roman, dar mai e cale lunga pana la el. Ajungem la cel de-al doilea varf, Cocora (1895 m), dupa care pedalam cativa kilometri pana in curmatura de unde coboram usor catre primele cabane din zona. Dupa o scurta urcare suntem in cel mai important punct al traseului nostru, Varful Romanu (1789 m). Gata, l-am cucerit. Peisajele sunt si aici de poveste. De o parte golul alpin si varufurile muntilor care se vad in departare. De cealalta parte, paduri de brad si imensa vale in care se poate zari si orasul Horezu.
Zona aceasta mi-a adus aminte de statiunea Ranca in urma cu 15-20 de ani, cand acolo abia aparusera primele constructii. Pe acest varf se doreste dezvoltarea unei noi statiuni turistice. Din pacate lucrurile se misca greu, din acest loc lipsind toate utilitatile. Sunt insa curajosi care au investit sume frumoase in cateva pensiuni care arata foarte bine.
Pe Varful Ursuletul (1621 m) se poate zari si frumoasa manastire Alina-Maria, un lacas de cult construit in urma cu cativa ani. Din pacate timpul limitat nu ne-a permis sa o vizitam. Ramanem insa pentru cateva minute la poalele varfului, chiar sub manastire. Mai facem cateva poze, mancam ultimele alimente din rucsac si ne pregatim pentru o coborare de peste 20 de kilometri.
Coborarea spre Horezu ne va ramane mult timp in memorie. Pentru mine cel putin a fost una din cele mai frumoase pe care am avut placerea sa pedalez. Prima parte a acesteia trece printr-o padure desprinsa parca din povesti, in care copacii par ca se apleaca ca sa te salute. Drumul e foarte bun si te imbie la viteza.
Dupa ce iesim din padure urmeaza o alta parte interesanta pe creasta care pleaca din Varful Frasanet. In ultima portiune coboram Dealul Mare catre pitorescul Vaideeni, un sat de pastori ce imi aminteste de catunele din marginimea Sibiului. Iesim in drumul judetean si dupa cativa kilometri de coborare pe un asfalt impecabil ajungem inapoi in Horezu. Strabatem repede orasul si ne intoarcem in locul unde am parcat masina. Nu zabovim prea mult pentru ca soarele se preagateste sa apuna. Suim bicicletele si bagajele si pornim catre Targu Jiu.
O tura pe care o recomandam cu caldura tutuor pasionatilor de plimbari pe munte cu bicicleta. Inca un varf pe care reusim sa il cucerim pe doua roti. Inca o aventura de povestit prietenilor. Singurul lucru care ne-a lipsit in aceasta zi a fost zambetul colegilor cu care noi eram obisnuiti la fiecare plimbare. Cu siguranta ei vor fi prezenti in urmatoarea aventura. Pana la o noua povestire va las sa va delectati cu imaginile surprinse in aceasta plimbare. Track-ul traseului este si el disponibil mai jos.
Traseul in aplicatia BikeMap si tura inregistrata in aplicatia Strava.
Spor la pedalat!