Soare, biciclisti, emotii si start Ponoarele MTB Race editia a II-a
Astazi, 17 septembtie 2016 am dat pedale la competitia Ponoarele MTB Race. Evenimentul se afla la a doua editie, prima avand parte anul trecut in luna octombrie. Suplimentar fata de traseului Hobby de pe Cheile Balutei de 21,5 km, cu 550 m diferență de nivel din anul precedent a fost introdusa o bucla suplimentara de 9km reprezentand al doilea traseu, Gardaneasa Challenge cu 313 m diferenta de nivel, fiind o adevarata catarare.
In dimineata concursului ne-am propus sa plecam pana in ora 8 dar am avut o mica intarziere asa ca am ajuns la start undeva in jurul orei 9:30 cu putin inainte de inchiderea validarii inscrierilor. Dupa ce am completat declaratiile pe propria raspundere, am avut putin de asteptat fiind doar un stand unde se faceau inscrierile, am achitat taxa aferenta, anul acesta fiind de 50 de lei si am ridicat kitul de participare.
In pachetul de start am primit un tricou tehnic, marca Intersport, doua bilete unul pentru tombola si unul pentru masa de dupa concurs, un cupon de ruducere la sponsorul principal, Intersport, o folie cu vitamine Omega 3, harta cu traseul dar si o bere fara alcool la doza, tot de la Ciuc.
Imediat ce ne-am pregatit bicicletele, montat numerele de concurs am pornit pe traseul de anul trecut pentru o scurta incalzire inainte de start.
Cu numai 10-15 minute inainte de ora 11, cand s-a dat startul pentru ambele trasee, am reusit sa prindem un loc bunicel in randul doi apoi a urmat o scurta sedinta tehnica cu explicatiile privind traseele. Noi am ales varianta Hobby de 21 km si am zis ca vom face si Gardaneasa Challenge anul viitor la a treia editie, unde am inteles ca se va schimba traseul pentru ca se va asfalta intreaga portiune pana la Baluta, inclusiv o parte din Chei.
3,2,1 START. Am reusit sa plec destul de ok, aveam 10 maxim 15 concurenti in fata, urcarea fiind pe asfalt pana la prima intersectie unde am facut stranga pe o coborare de viteza, am trecut de intrarea de pe vechiul traseu din anul precedent si am efectuat virajul la dreapta chiar inainte de sensul giratoiriu. Odata intrat pe offroad, am avut dinou urcare, ritmul alert cu care se merge la concursui te face sa-ti pierzi rasuflarea daca nu ai un antrenament cardio foarte bun.
Traseul este foarte frumos, se contiuna spre Baluta, apoi pe Chile Baluteti unde traseul este in coborare si se poate merge cu viteza, peste 25km/h pentru majoritatea.
La prima trece prin apa, stropii reci ce sareau pe spate din rotile in miscare mi-au dat cateva emotii dar vremea a fost excelenta, cu mult soare dar nu exagerat de cald, exact cum trebuie sa fie.
Primul checkpoint se afla undeva la 7km de start unde ne-a fost notat timpul dar si numarul de concurs. Tocmai ce am auzit in spatele meu, „fara numar” probabil l-a pierdut sau a uitat sa-l puna. In mod sigur, fara numar de concurs erai automat descalificat.
Urmeaza o portiune de fals plat, despre care ne-au vorbit la start, aveam senzatia ca se merge drept dar defapt eram pe urcare. Drumul prin padure la umbra era presarat cu mai multe treceri prin apa, dar in niciun loc nu am avut probleme cu aderenta, cauciucurile Maxiss Larsen au dat dovada de aferenta maxima pe acest gen de traseu. Presiunea din roata de fata era undeva in juru a 1.8 bari iar pe spate 2.2 bari, fiind patit intr-o tura anterioara unde am facut un „snake bite” tocmai din cauza unei presiuni prea mici.
Pana la al doilea chekpoint am ajuns si la drumurile facute de tractoare de care an fost avertizati la start dar nu au facut probleme cadrului canyon avand socul din spate deblocat. Am baut rapid un pahar sau doua cu apa, cateva fructe si am pornit mai departe.
Din spate vedeam deja 3 alti concurenti, care m-au depasit imediat dupa ce am iesit pe asfalt, fiind iarasi o mica urcare pana sa viram spre stanga catre urmatorul sat, Busesti asa cum imi arata GPS-ul. Eram aprximativ pe la km 15 nu mai aveam mult, deja ma saturasem de urcari vroiam ceva coborari.
Odata ce am ajuns pe Dealul Gorunului a inceput coborarea mult promisa, am trecut prin portiunea de single trail pe ultima parte a traseului care a fost dementiala, viteaza, adrenalina si multa atentie deoarece viteza de 30-40km/h nu era ceva de neglijat daca se intampla sa cazi. Am avut o poriune mai grea, unde i-am dat ‘mana libera’ bicicletei sa mearga, intrasem intr-un sant si nu am putut sa ies, asa ca am lasat-o pe liber, fara sa actionez franele sau sa virez.
Am coborat cu bine, mai era putin pana sa ajung inapoi in drumul din Baluta, stiam ca mai urmeaza o ultima urcare care ducea spre traseul de finish. Aici oboseala si-a spus cuvantul, a trebuit sa ma dau jos de pe bicicleta, am mers pe langa ea dar tot intr-un ritm alert, mai era inca umpic.
Odata ajuns la asfalt, mai era o ultima urcare, am trecut pe foaie mica – pinion mare si cu un ultim efort am reusit. Chiar dupa ce am trecut linia de sosire, am avut parte de crampe la piciorul stang, am lasat bicla si am mers putin pe jos pentru a-mi reveni.
Poza de finish a iesit super faina, parca levitam, multumiri Trixbike pentru cadrul excelent. Traseul a fost unul excelent, voluntarii au fost peste asteptari, la fel si marcajul, nu am intampinat probleme.
Masa de pranz de dupa traseu, foarte consistenta a constat intr-o portie de tocanita cu mamaliguta si cateva bucati de telemea, foarte buna dar si un porumb fiert. Dar sa nu uitam si de standul de hidratare si vitalizare care a fost prezent si inainte de cursa, unde am servit chec, cozonac, banane, struguri, prune, energizant, suc-cola/pepsi dar si apa rece.
Aplicatia Mountain Bike Pro mi-a inregistrat exact acelasi timp, adica o ora si 21 minute ca cel din clasamentul final, cu o pauza de aproximativ 1 minut. Urcarile cumulate au fost de 799 metri, avand o viteza medie de 16.7 km/h si viteza maxima de 52km/h probabil a fost pe prima portiune de asfalt imediat dupa start.
Live Video cu premierea!
Harta cu traseul Hobby poate fi descarcata de aici, varianta 2016 unde s-a intrat pe un drum putin mai jos.
Galeria foto: