Aventura cu bicicleta – Susita Seaca cu traversare catre Susita Verde
Ce poti face cand se anunta canicula, in acest weekend au fost 40 grade, la umbra? Daca nu esti fan piscine, terase sau baruri, nu ca ar fi ceva rau in asta dar daca ai chef sa dai o tura la munte afla ca se poate sta fain si la 25-28 de grade. M-am hotarat in ultimul moment sa plec, nu prea aveam planificat nimic sambata, doar ca bicla nu era intr-o stare tehnica f. buna. Dupa traseul de la Straja(inca nepublicat articolul) se pare ca am ramas fara frane….si a trebuit sa improvizez.
Dar sa nu va bat capul cu detalii tehnice acum, daca aveti intrebari puteti lasa comentarii, contiunam cu traseul de sambata, alaturi de TrixBike, 6 temerari au pornit spre Susita Seaca de unde urmeaza sa traversam aproape de golul alpin de unde se vede Vf. Straja spre Susita Verde.
Startul l-am luat de dimineata din satul Curpeni comunca Stanesti GORJ, unde ne-am regrupat, pana aici am ajuns cu masina. E mai rapid asa, nu trebuie sa mergi mult pe asfalt, plus ca la intoarcere un traseu de munte iti stoarce toata vlaga din tine.
Traseul are o lungime de aproximativ 46km cu o diferenta de nivel cumulata de 1300m iar ca nivel de dificultate este mediu spre greu. Timpul estimat de Robert fiind de 6-8 ore in functie de pauze.
Incalzirea am facut-o pe urcarea din Parvulesti, apoi partial spre drumul ce urca la Sanatorul Dobrita, coborand catre Susita Seaca. Contiunuam aproximativ 13 km de asfalt, unde zarim razlet cate o masina sau mai multe cu corturi instalate si miros de gratar.
Este de dimineata in jur de ora 11 si umpic, ne intalnim cu alti prieteni biciclisti, schimbam cateva vorbe despre traseu si apoi ne contiunam urcarea, suntem inca pe asfalt. Imediat cum se termina asfaltul, urmeaza si drumul forestier „atacat” de santierele pentru exploatari mase lemnoase, care strica in urma lor tot aspectul frumos al zonei prin defrisari masive la ras.
Contiunuam urcarea, suntem aproape de cota 1000 ca inaltime, mai avem ceva de pedalat. Mergem prin soare pentru ca padurea nu ami exista si ajungem la primul viraj in forma de ‘U’ si unde drumul se intoarce la 180 grade pana cand ajungem deasupra vaii de unde putem admira dinou Susita Seaca.
Urmeaza o coborare lina, aproape un fals plat dar macar suntem la vale. Am facut o bucla iar apoi am aflat ca mai avem de urcat, ultima culme si gata, ajungem sus aproape de plai. Aici, am facut o scurta pauza de masa, sa ne mai revigoram fortele, un fruct, o banana, sandvish, ciocolata, etc. Cu rezervele de apa stateam bine, am umplut bidoanele inainte de urcare unde am gasit si o cascada cu apa proaspata si rece.
Urcarea a fost destul de grea, dar macar aici eram feriti de razele soarelui, copacii care n-au fost taiati asigurand umbra necesara drumului. Ne uitam pe harta si numaram cate „S-uri” mai avem pana sa ajungem in varf.
La orele 15:30 cu aproximatie eram sus, aproape de gura plaiului. Aici am intins masa, eram aproape extenuati de la atata urcare. Pentru ca am vrut sa vedem si privelistea din plai de unde se vede si Vf. Straja, am mai facut un drum scurt de 5 min ca sa admiram peisajul superb.
Nu am stat mai multe decat trebuia pentru ca trebuia sa continuam coborarea, am zis ca de aici nu mai avem mult, dar suprizele s-au tinut lant: drumul care se vedea ok din satelit, „s-a stricat” dupa aproximativ 3 ani si a trebuit sa parcurgem ultimii 5km. Primii 3 km i-am coborat numai in S-uri printre copacii cazuti.