Cum a fost la Baile Olanesti – Ce trasee am facut cu bicicleta prin Muntii Capatanii si Parcul National Buila-Vanturita
In vara trecuta am fost intr-o excursie la Baile Olanesti, un orasel renumit pentru apele sale terapeutice, care este situat la nord de orasul Ramnicu-Vilcea. Desi am fost cu masina, am pus si bicicleta pe suporti pentru ca stiam ca in zona nu prea ai alte feluri de distractie in afara de a urca la munte. Cel mai usor, economic si rapid mod de a face acest lucru, este sa te plimbi cu bicicleta prin acele zone frumoase.
Incerc sa descriu mai jos cele mai bune experiente ale mele in cele doua saptamani petrecute la Olanesti si plimbarile cu bicicleta prin Muntii Capatanii. Am facut mai multe trasee, in Tisa pe la fosta vila a lui Nicolae Ceausescu, in satul Comanca unde mai traiesc o mana de suflete, am trecut si prin tunelul din Cheia ce duce spre Cabana Cheia.
In prima saptamana a plouat desi era luna Iulie a fost si putin frig, mai ales dimineata dar am avut noroc ca eram cazat pe cel mai inalt deal din oras si aveam ceva de padalat, toate drumurile prin Olanesti facandu-le pe bicicleta desi unele urcusuri erau chiar in panta de 20% si imi ridicau pulsul la maxim dar pe durate foarte scurte.
In primele zile, am cautat si alti ciclisti in zona, am vazut cativa dar nu prea erau asa vorbareti, eu fiind singur incercam sa-mi fac noi prieteni. Primele trasee cred ca le-am facut numai in apropiere de Olanesti, am urcat la Tisa dar in sens invers fata de traseul normal pentru ca nu am stiut. Aveam cateva trasee incarcate din aplicatia Bikemap dar nu m-am orientat asa bine de prima data.
Traseul cu bicicleta spre Tisa in mod normal se parcurge de la intrarea in Olanesti, se urca pe drumul ce trece pe langa fosta vila a lui Nicolae Ceausescu, pe care am vizititat-o prin 2001 cand inca era permis accesul vizitatorilor. Acum, fosta vila a lui Ceausesc este pazita si nu se mai poate vizita, doar presedintele tarii mai are acces acolo.
Traseul pe bicicleta spre Tisa urca destul de normal, o pante usor de abordat daca ai putin antrenament, trece printr-o padure pana spre varf, unde trebuie sa faci la stanga ca sa cobori inapoi spre Olanesti. Traseul spre Tisa are in total aprox. 11 Km, este destul de usor de abordat, coborarea se face pe offorad, unde vei ajunge in zona Izvorului 24 daca esti familiarizat cu apele balneare.
Odata ajuns la Izvorul 24 se poate merge cu bicicleta pe ‘faleza’ raului Olanesti, aproape zici ca esti la mare 🙂 Trebuie sa te strecori incet printre oamenii care vin la tratament, dar nu iti vor face probleme deosebite, trebuie sa ai rabdare, tu esti doar „intrusul” !
Cam atat si despre Tisa, este momentul sa trecem la ziua 2, in care mi-am propus sa fac un alt traseu spre Satul Comanca. Ma asteptam sa fie ceva mai mult de urcat, dar tot la fel undeva la vreo 10 km dus – intors. Nu mi-am facut asa multe provizii, doar un rucsacel mic, unde aveam o mica rezerva de apa, o pompa si ceva de mancare: batoane, banane si ceva proteine. Dar oricum eu faceam traseele numai dupa ora pranzului, asa ca aveam suficienta energie pentru cateva ore si cred ca si apele minerale contribuiau intr-o mare masura asupra alimentatiei deoarece nu ma simteam deloc obosit si am facut trasee destul de grele, va povestesc putin mai jos…
In Satul Comanca mai sunt prezente doar 10 suflete in satucul ascuns din Muntii Capatanii care este departe de orice sosea circulabila. M-am salutat cu cativa oameni din zona dar nu am stat prea mult la vorba, trebuie sa merg inainte. Asadar observ ca am ajuns la capatul drumului, pentru ca satul Comanca nu are o alta iesire, pe unde intri, tot pe acolo te si intorci, facand cale intoarsa destul de repede la vila unde am fost cazat.
Trecand cateva zile bune si epuizand aproape toate traseele din zona Bailor Olanesti, unde am urcat pe toate dealurile din apropiere mi-am propus sa fac si trasee mai lungi, spre 50-60 km deoarece realizam ca ajung prea devreme ‘acasa’ si ma gandeam sa incerc si alte trasee, mai grele spre munte asa cum eram obisnuit de la echipa din orasul natal.
Am continuat zilele ce au urmat cu doua trasee mai grele – Spre Valea Cheia si spre Varful Folea. Nefiind din zona am intrebat oamenii intalniti pe traseu pe unde as putea ‘sa trec muntii‘ ca sa nu ma ratacesc desi aveam un GPS cu mine si cateva harti incarcate, dar cum experineta m-a invatat ca nimic nu seamana cu ce gasesti pe teren, am tinut cont e toate sfaturile primite ca sa ma intorc in siguranta si in timp util ca sa nu fiu prins de intuneric – n-ai vrea sa ramai in pana, noaptea pe munti.
va urma