Maratonul Olteniei 2016 – La start catre traseul lung de 51km
Desi au trecut aproape 5 zile de cand s-a intamplat sa particip la acest concurs, pur si simplu nu am gasit timpul necesar pentru a descrie aceasta experienta minunata dar destul de grea pe care am avut-o inainte dar si din timpul traseului de 51 de km pe care am reusit sa-l termin in 4 ore si 30 minute.
Dar sa revenim la ‘povestioara’, pentru ca a fost o ‘aventura’ destul de grea cum nu ma asteptam sa fie.
O sa incep cu seara de vineri 26 august dinaintea concursului, in care din varii motive desii mi-am propus sa merg la somn pana la ora 23, m-a prins destul de usor ora 1. Pana la plecare mai erau 4-5 ore, drept urmare am setat alarma pentru sambata dimineata la ora 5 si timp de o ora sa avem timp sa ne pregatim de plecare. Asta pentru ca nu am plecat singur la drum, ci insotit de doi prieteni minunati, Catalin alaturi de care am si concurat si Iulian, cel mai de nadejde ajutor si ‘guru’ cu logisitica si suportul moral 🙂
Cu o mica intarziere de 30 minute am reusit sa pornim la drum in jurul orei 6 si 30 de minute, cu 2 biciclete pe suporti si una in portbagaj. O a treia bicicleta am luat-o pentru un prieten care era deja acolo si nu a avut cum sa o aduca. Ne-am facut o garamada de planuri pe drum, cum sa abordam traseul, ce sa mancam, geluri, etc. si asta din experienta noastra aproape zero de la concursuri, ultimul la care am participat a fost in 2013 la Transalpina care s-a dovedit a fi la ultima edititie.
Am ajuns la destinatie cu putin dupa ora 8 si am gasit ca prin minune loc de parcare chiar la intrarea in Parcul Zavoi unde am inceput sa pregatim bicicletele, un Canyon de 26′ Full Suspension, pentru care mai tarziu am avut cativa admiratori si un Cube Hardtail de 29′.
Ne-am prezentat la cortul de informatii si am ridicat pachetele de start, unde am primit numarul de concurs, un tricou inscriptionat cu numele sponsorilor si un baton energizant de la Isostar. Ma asteptam sa fie putin mai consistent, dar o sa va poveste mai tarziu ce am facut dupa finish.
Am facut rapid o tura scurta pe traseu, de la start pana la intrarea efectiva pana la prima urcare am mers cativa km pe asfalt, apoi am virat dreapta de unde se incep urcarile. Numai bine ca tocmai am dat de prima problema tehnica, si anume cu schimatorul de pinioane. Dupa cateva schimbari pe pinioanele mari, a inceput sa se comporte tare ciudat, parca nu mai raspundea la comenzi. Ce se intamplase defapt, acesta s-a slabit pentru ca numai cu o zi inainte l-am inlocuit cu un model de la Sram ceva mai subtire ca cel de la Shimano pentru a schimba mai usor vitezele.
Nefiind presat de timp, am rezolvat rapid cu ajutorul reglajului fin de la maneta, l-am mai intins putin si a fost ok.
La start ne-am asezat cu putin inainte de sedinta tehnica, in care ni s-au explicat ce inseamna marcajele, acestea fiind impartite pe culori, galben confirma traseul si pe acolo trebuie sa mergi iar rosu inseamna ca ai gresit. De asemenea la fiecare cotitura erau si marcaje cu rosu pe pamant sau pe pietre indicand directia de mers.
Din ce n-am documentat privind aportul de energie care e necesar pe urcari, inainte cu 10 min de efort, cel mai indicat a fost gelul energizant de la Isostar care ofera un boost pentru maxim 30 de minute. Eu fiind obisnuit cu mancarea, am luat preventiv si un sandvis pe drum, care s-a dovedit util mai tarziu.
…3, 2, 1 START ! Tocmai ca n-am fost in primele randuri, a trecut aproape un minut pana se trecem linia de start, fiind foarte aglomerat la iesire, mi-am facut loc si am pornit la pedalat. Prima portiune de sosea am rulat cu ~25km/h fiind si putina panta iar incalzirea o facusem de mai bine de 40 de minute, aproape ca simteam o limita a muschilor care s-au racit. Pe colegul meu de tura, l-am depasit pe aceasta portiune incercand sa scap de aglomeratia care ne astepta pe prima urcare.
Dupa cateva minute am ajuns la prima panta, schimbarea vitezelor a fost ok, concurentii din fata se mai opreau si era un chin sa plec din panta, se auzeau tot felul de pocnituri, chiar un concurent l-am vazut intorcandu-se pe langa bicicleta cu lantul in mana, probabil a cedat din cauza schimbarii in forta care se face de obicei inainte de urcare, astfel incat sa nu fortezi lantul si schimbatorul, chiar daca sunt ultimul model, acestea pot ceda si te lasa cu ochii in soare in cel mai neplacut moment.
Primii 6-7 km ai cunosteam destul de bine, de la tura de recunoastere, era doar urcare cu mici portini abordabile ceva mai drepte. Am facut si pushbike de cateva ori, panta fiind pieptis si fortand destul de mult nu mai aveam suficienta energie pentru a pedala.
Ajungand la primul punct de hidratare, voluntarii prezenti ne-au servit mai ceva ca la restaurant, am baut pe nerasuflate cateva pahare cu energizant, apoi am mancat o banana si ceteva stafide. Mi-am pregatit intre timp si dozele de glucoza pe care le aveam in buzunar, stiind ca urma o coborare de cativa kilometri aveam timp suficient pentru asimilare.
Pe a doua urcare, pana la kilometrul 21, unde era inca un punct de alimentare/hidratare, panta care a fost ceva mai lina dar din pacate nu am reusit sa pedalez, am mers o portiune pe langa bicla alaturi de alti concurenti care pareau sa fie in acelasi ritm cu mine. Odata ajuns in acest punct, am facut repde ‘check-in’ cu cateva bananane, stafide si ce mai era pe acolo, am incercat si un sandvis deoarece eram intro stare aiurea de epuizare, stiind ca mai sunt inca 30 si ceva de km. M-am gandit in acest timp unde se afla ‘colegul de suferinta’ deoarece nu-l mai vazusem inainte de prima urcare.
…..
Filmarile cu acest traseu sunt putin mai jos, vizionare placuta!